Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Aceleași zile

 

Într-un tunel neterminat
m-am scufundat plin de demoni
așteptând  lumina să apară.
Treceau printre firele de păr curenți
și teama urca înspre creștet
neștiind de furia eroului ucis
de propria luptă.
Mă uitam la zidul sălbatic aflat în beznă
apăsat de lumile inexacte care se târăsc
înspre valea putredei fericiri.
Auzeam trenul încărcat de leșuri
cum își dorea să revină în capcană
sfâșiind toate timpurile prezente, dornice de iubire,
dar marea urca pe stânci
și poetul își mângâia aripa cu foc de stele
uitând de vântul din mormânt.

libris.ro

Autorul

Cătălin Cudalbu

Cătălin Cudalbu

Am început să scriu doar în momentul când am uitat vorbirea frunzelor. Era o toamnă de argint sau o iarnă de soare în jurul meu. Sper că nu am ajuns prea târziu în acest ocolitor rai.

1 Comentariu

Adăugare comentariu
  1. uite ce schimbare în bine! așa da!

    (rugăminte:
    lucrează pe text, modifică, dar nu șterge textul și-l repostează!)

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017