Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

am venit am văzut n-am învins

 

 

între ochi și lentilă ruinele transpiră

fac bolboroși la gură

dau să-mi spună ceva

bărbații uciși

cu altoiul ghimpelui în creier

asta e

strigă în cor

asta e femeia noastră cea de toate nopțile

să croim din ea alte femei: pelerine de vreme rea

cu mâneci lungi până-n calea lactee

să dăm acatiste

în duminca oarbă orbi să-i fie toți robii

de ieri și de azi

tărâna să i se facă derdeluș de pe care să alunecăm la poalele araratului

că noi ne-am odihnit în pântecul său: nenăscuți

bărbați adevărați

i-am ciugulit din palmă

noi vulturii / noi stârvul

bătrâni

am tăiat calea printre crengi pline de fructe interzise

până la primul luminiș/ unde

ne-am confundat cu dumnezeu

 

să-i învelim numele acestei femei / să tragem cearșaful

nimic de văzut/ nimic de auzit

să lăsăm în marmură dâre

în cânepa albă făcută covor

Autorul

Gela Enea

Gela Enea

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Craiova. Profesoară la Liceul de Arte ”Marin Sorescu” din Craiova. Volume de versuri publicate:”dați-mi voie să trec”, ”steag alb într-un cântec negru”, ”măști”, ”neurophobia”, ”cocoșul are dreptul la o secure ascuțită”, ”ia-mă și pe mine-n zbor” (poezii pentru copii). Mai multe premii pentru poezie.

2 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Cu mare drag! Ironia e o formă de apărare! Nu?

  2. autoironie, chiar din titlu. rămân la aceeași părere: avem o valoroasă poetă aici pe site, cu care ne mândrim!

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018