Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Andalusia

 

Plecând în Andalusia, am pus înainte „Frunze moarte”, pe Internet, în interpretările Edithei Piaf, lui Nat King Cole, Yves Montand, apoi „Love story” de Francis Lai, din filmul cu acelaşi nume . M-am gândit ce tineri murim, la orice vârstă, murim după fiecare dragoste neîmplinită, după fiecare despărţire, după fiecare ceartă, murim cât timp suntem vii. Nu ştim să îmbătrânim, nu ştim să iubim, nu ştim nimic, iar frunzele cad cum cad orele, lunile, anii, suntem atinşi de boala mortală a iubirii, chiar dacă ne ascundem de noi înşine, el spune, nu te iubesc, ea răspunde, nici eu, iar timpul trece, pădurea geme, frunzişul galben, umed, greu pe un pământ care ne cheamă, noi vom fugi în alte vieţi, ne întâlnim sub alte chipuri, ne vom iubi în alte vieţi, înspre apus, în zori de ziuă, vei fi aceeaşi, voi fi eu, dar nu vom şti ce ne aduce pe-aceleaşi vechi, triste poteci. Mais la vie separe, deci viaţa ne desparte, nu moartea, nici un accident, e însăşi viaţa ce striveşte ca pe o frunză – un sentiment.

Boris Marian

Autorul

Boris Marian-Mehr

Boris Marian-Mehr

2 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Absolut minunat!
    <<>>

    Emoționant și adevărat! aș dărui mai multe stele! un cer de stele!

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018