Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Asfinţit

 

Pădurea urbană de plante rebele

Şi-a tras ramul tot s-arate spre Soare

Ce norii pictat-a cu razele sale

Lăsând ochiul nostru mirat de splendoare

 

Un gând dintr-o rază venit-a spre mine

Mai stau muritorii s-admire natura?

Mai palpâie pleoapa spre viaţa ce-o ţine?

Nu-i nimeni să vadă, departe-i făptura!

 

Legat de-adevăr, mai sorb înc-odată

Mai trag un fior în pieptu-mi cel viu

Mă bucur că totuşi, de palma ei dreaptă

O ţin pe-a mea rază, cu păru-i zglobiu

 

Adierea cea caldă o duce pe umeri

Şuviţa-i în valuri pe valsuri dansează

Natura, tot cerul, se pleacă-n supuneri

Suflarea şi viaţa în mine vibrează

 

Mai stăm înc-o clipă privind bogăţia

Simţind cum febleţea e toată-adunată

Ne stângem de mînă gustând măreţia

Auzim cum iubirea e aici laolată

 

Un cânt prea suav ne mângâie clipa

Trăirea-i a noastră cu tot ce e-n jur

Mireasma de seară în braţe cu ziua

Se culcă armonic pe-un pat far’ cusur.

Autorul

Mihai Stefanica

Mihai Stefanica

Am inceput sa cochetez cu poezia inca din adolescenta,am castigat premiul national “Dor de Eminescu” insa debutul ca si poet l-am avut in 2014 cand am reusit sa public primul meu volum de poezii, “Se duc anii…”.
Am ales sa sculptez slovele in poezii clasice care sa readuca culoarea timpurilor in arta ce ne gadila tuturor sufletele.
A scrie poezie inseamnă a picura din inimi esenta si a o impodobi cu magie.

2 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Mihai Ștefănică, bun venit pe literaturitate.ro cu un poem armonic!

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017