Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

când iar apare luna

 

când iar apare luna prin temple de ruini,

se aprind pe cer lumini şi-n codrii cade bruma,

cu ochiul meu ceresc şi lacrima-mi fierbinte

de aducerile aminte încerc să-mi amintesc,

 

dar lacrima îmi cade, covorul nopţi-i ud,

e noaptea de agud, eu mă învelesc cu şoapte,

şi mâna mea din ceruri o sprijin de pământ,

iar bate în mine vânt, mă mistuie iar geruri,

 

tu, vi din nou iubito, şi vrei iubirea toată

şi cine o să socoată căci tu ai fost smintito,

dar noaptea este rece, în voaluri te învelesc

nu pot să te iubesc căci luna mă petrece,

 

şi cade dimineaţa, izvorul şuşoteşte

dar cine mai iubeşte când trupul mi-e ca ceaţa,

mă spulber, vântul poartă cu norii trupul meu

te-oi urmări mereu din lumea mea deşartă.

 

 

Autorul

stejarel ionescu

stejarel ionescu

8 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Îmi place foarte mult poemul dumneavoastră. Universul nocturn, căutarea perpetuă, tumultuoasă a iubiri, amplificarea trăirilor interioare până la identificarea lor cu forţe, fenomene ale naturii, surprinse într-un mod feeric. Mi-aş dori din tot sufletul să pot scrie cu o asemenea încredere. Ar fi păcat să diminuaţi valoarea acestei creaţii, lăsând-o sub forma unei ciorne cu varianta oficială care aşteaptă ultimele îndreptări.

  2. ”Eo temă dură, achesez și eu
    N-orcine poa să se credeze Dumnezeu!” :))

  3. litera o nu o despar de text de cinci ani in nici una din scrieri sau carti

    1. este vorba despre alte greșeli!
      corectați sau băgăm la atelier textul.

  4. se aprind pe cer lumini şi-n codrii cade bruma,

    tu, vi din nou iubito, şi vrei iubirea toată

    şi cine o să socoată căci tu ai fost smintito,

    atenție la greșelile de ortografie și gramaticale!

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017