Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Categorie: GÂNDURI

Știi cum e?

 

 Știi cum e să te simți atașat de cineva atât de mult încât nu poți să faci nimic pentru a te îndepărta? Să simți că orice s-ar întâmpla, orice ai face, vei ajunge înapoi în brațele aceleiași persoane? Să simți de fiecare dată când o suni cum inima îți bate tot mai repede și mai […]

De azi

 

 Dragul meu cititor, Azi nu mai simt nimic… Azi nici tu nu mai simți nimic… Am ajuns să fim doar nişte marionete goale, fără sentimente, fără regrete, doar cu amintiri şterse ce apar rareori în mintea noastră. Azi am ajuns să fim nimicuri în univers, păpuşi goale din oase și sânge ce se plimbă pe […]

Femeia cu tatuaj în suflet (făcut din diamante)

 

 După ce m-ai părăsit, doar diamantele mi-au rămas. Nu eram mai mult de o fecioară fără glas. În grădină am săpat o groapă în pământ. Aruncând inelul ruginit de al iubirii legământ. Mi-am îngropat şi mie mâinile. Poate-şi vor prinde rădăcinile. Ochii i-am închis Sufletul uitat deschis Vă iubesc! Pietre Ale destinului, Ce vă arătaţi […]

Tu cine ești?

 

 Seara, când rămâi doar tu cu tine în casă. Când îți dai dai jos hainele și știi că nu mai ești nevoit să suporți priviri dezaprobatoare. Când știi că poți să abandonezi realitatea pentru câteva ore. Când nu mai ești nevoit să îți ascunzi gândurile și ele pot vorbi fără teama de a fi auzite […]

Întrebări, o mie una

 

    Cum de primăvara ştie se îmbracă-n sărbătoare, Şi-n noi haine reînvie pentru noi şi pentru glie? Cum de firul mic de iarbă ce prin crustă se căzneşte Ca să iasă şi-apoi creşte, numai apa şi lumina îl hrăneşte? Cum de vântul cel hoinar, o sămânţă fugăreşte, Până cuibul şi-l găseşte sub pământ sau pe-un lăstar? Cum de ştie râul calea să găsească către mare, Printre pietre de pe stânci sau prin văile adânci? Cum de ştie râul calea să găsească către mare, Printre pietre de pe stânci sau prin văile adânci? Cum de poate o albină alergând din floare-n floare, Să adune-n miere munca ei folositoare, ştie oare? Cum de mii de stele aurii, de pe bolta cea albastră, Ştiu citi în viaţa noastră taine fără a le păstra? Întrebări, o mie una, puse de o nepoţică, Ce răspunsuri şi-au găsit, întrebări câte-a rostit! Draga mea, cu ochi de stele şi privirea ta albastră, Stii tu oare ce înseamnă Doamne-Doamne-n viaţa noastră? Că Domnul ne-a făcut dar, natura şi toată lumea, Care sunt daruri divine şi ne ţin vieţile pline? Stii tu oare că iubirea e izvorul vieţii noastre Ne ajută să trăim şi a dărui înseamnă Să ai harul Domnului! Ce tu dai îmbogăţit, Din tot sufleţelul tău dor este de Dumnezeu? Tot vorbind aşa, un gând ce se vrea o întrebare Nu-mi dă pace şi mă doare, plin este şi de candoare! E o  întrebare mică […]

Literaturitate © 2015 - 2018