Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Categorie: POEZIE CLASICĂ

RÂNDUIALĂ

 

 Visam îngeri cu păr bălai şi ochi de peruzea… Dar groaznic visul costă, nu-i aşa? Şi aprig eu nădăjduiam că tu vei fi a mea… Dar şi iubirea costă, nu-i aşa? La câte renunţai, luptând să pot fi liniştit… Dar pacea tot mai costă, nu-i aşa? Şi cât vrusei să plâng ades, ci nu-mi fu-ngăduit… […]

BIRUINŢĂ

 

 Nu în strălucire veşnică, ci-n clipa strălucirii Stă victoria conştiinţei peste duhul rânduirii, Preste legi zidite-n Chaos – instrumente fără nume, Spulberând Cetatea Morţii şi clădind-o-n chip de lume! Freamăt, cântec şi culoare, în titanice contraste, Deopotrivă cârmuind nori de cleştar, planeţi şi astre Au infernuri rotitoare, ce le sfarmă şi le-nghit; Rodul veşniciei toate-s, […]

POSTERITATE

 

 Oh, rândul nost’ cel trecător E vis de răzvrătire, Că toate nasc cum toate mor Pe lume: fără ştire, Iar toate câte-s de pământ Răsar şi cad din graţii, Cum generaţii-aruncă-n vânt Cu alte generaţii. Se sparge-al veacurilor val De stânca nopţii grele Şi plâng frumosul ideal Din ceruri poate stele, Că-n muşuroiul de furnici […]

CONFESII I

 

 Ce-mi mai rămâne azi de scris, Când toţi se bat în versuri, Când pretutindeni s-au deschis Poetice demersuri, Când orişice-ai avea de spus, S-a spus de mai nainte, Iar rodul minţii-mi e supus Aceloraşi cuvinte? Copil mă văd ce n-a pătruns De-a liricii răspânte, De unde-i un cuvânt de-ajuns Să-nfrice, ba să-ncânte, Iar cugetări când […]

CRĂIASA NOPŢII I

 

 Margini de zare Duc peste mare Arce-nstelate – Neguri şi foc. Sfântă icoană – Tremură luna De nepătrunsul Valului joc. Dalbă şi rece Numai că trece Lin peste-al apei Freamăt obscur, Îngerul nopţii, Pletele-i ninse, Ochii – înaltul Clipei d-azur. Ce unduioase Giulgi de mătasă Trupul ei firav Dulce-mpresor, Că străvezirii Cei de lumine Pare […]

DIN CÂTE CORĂBII…

 

 Din câte corăbii plecat-au în larg, A mărei nelinişti adânce Pe câte le-afundă, pe câte le sparg Şi câtora stele s-anin’ de catarg, Păzindu-le calea de stânce? Îi pasă ei, oare, ce greu îşi mai duc Povara – bătrânele scânduri, Când hule mânioase şi volburi le-apuc, Izbind, de se tângui’ şi lemnul năuc Şi-ntr-însul – […]

NOAPTEA FRUMOASEI I

 

 De-ai şti cât plâg, nemângâiaţi, Ei – codrii după tine, Un suav – misteric foşnet de lumine, Iar sus, în ceruri, licărind, C-adastă mândre stele, Să-mpodobeşti cununa ta cu ele… De-ai şti cum, ne-nţeles şi trist, Zefiru-n miez de noapte Goneşte dup-a tale blânde şoapte, Cum colo-n rariştea de vis, Vro undă nu cutează Să […]

Literaturitate © 2015 - 2017