Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Categorie: POEZIE

priveşte-mi mâinile

 

 priveşte-mi mâinile când nu pot să vorbesc ca să-ți aminteşti că suntem la fel şi eu m-am trezit plângând pentru că nu ştiam cât de mult îmi aparțin şi eu am pierdut nopți în compania unei oglinzi sau a unor pereți albi iar acum când privesc în urmă îmi dau seama că totul a fost […]

Metafizică

 

 într-o lume tăcută a obiectelor a cuvintelor a florilor Maria întruchipează excepția ieșirea lucrului din abstract din imobilismul acela dramatic al formei denumită lebădă uneori după aspectul aerodinamic al corpului și aripi Maria este o formă mișcătoare pe roți la fel de însuflețită ca o femeie oamenii de știință au descoperit forme de viață în […]

Alchimie

 

 incizia ochiului tău e asemeni diamantului din mâna bătrânului tăietor de geamuri necruțătoare lasă în sticlă o dâră albă ca un țipăt speriat de pasăre dacă ai apăsa pe capete m-aș desface în două precum un sâmbure în două jumătăți imperfecte și inegale cu sufletul înspăimântat într-o parte cu mintea răvășită fâlfâind din aripi în […]

Șah-mat

 

     suntem doar noi, fiecare cu singurătatea lui. Pasărea din inima nopții clatină tăcerea împietrită-n aer. Îmi faci semn s-o las, să-și potolească setea. Drumul ce-i  stă înainte pare fără sfârșit deși mai este atât de puțin. Ne-am asumat orice risc când am pornit până și pustiul… se izbește de zidurile camerei. Deschide fereastra să iasă! Simt tălpile cum se afundă-n clipă. poate nu a fost decât un joc al iubirii plictisită de eternitate.    

Fericit cel sărac cu duhul

 

    există o parte din mine închipuire a ceea ce sunt vis şi păzitor de vise amestec de îndoială şi credinţă spin negru înfipt în împietrite retine de sfincşi într-o zi am să-mi adun ultimele resturi şi inima sufocată de mlaştini se va destăinui îngerului exilat în penumbra năzuinţei de mistere atunci va trebui […]

Macaz

 

 Orașul doarme, negură în geam, tăcerea se lipește de perete, iar ceasul bate-n timp, suicidar, minutele ce fug fără regrete. Cafeaua zace cu un zaț în trup. În ochiul ei,  abia de mă zăresc cum trec ca o frunză  spre o toamnă de lut vama dintre suflet și gând. Din ea, când mă înfrupt.

Azi e ziua ta de naştere

 

   sau poate de moarte te caut să mă recunoşti să-mi fac un dar din trupul tău gândurile dospesc agăţate în cuvinte adulmecă rotirea eternă a universului rezemată pe o lacrimă răsucită în moştenirea fătului nenăscut încă de fapt nu-i decât o îngâmfare stearpă crezi că te voi lua de mână risipindu-mă în parfumul eternităţii […]

Literaturitate © 2015 - 2018