Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

CIȘMEAUA

 

Dopul fusese pus,
apa urca din ce în ce
mai mult,
până la genunchi,
până la piept, –
scaunul cu rotile
nu se mai vedea
era cuprins de
vâltoare,
apa tot creștea
până la umeri,
până la gură,
te strigam din răsputeri
dar numele îți era
mai mult bolborosit,
te strigam disperat
din apa care tot creștea.
De peste drum
mă priveai rece,
cu zâmbet sarcastic,
eu tot te strigam,
fără să înțeleg
nepăsarea ta.
Căutam în jur
dar nu era nimeni

care să scoată dopul,
toată lumea dispăruse,
apa mă acoperise,

singur

nici nu știu dacă te mai
strigam sau nu,
vedeam doar o luminiță
ce se apropia,
din ce în ce mai mult,
eu zburam către acolo,
lumina devenea
tot mai puternică,
mă învăluia în nuanțe
de gri, apoi o bufnitură
m-a trezit la realitate:
visasem…

 

Autorul

Mihail Tanase

Mihail Tanase

Poet, Scriitor și Publicist

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018