Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

CITITORUL – o dramă cu profunde semnificații

 

MOTTO
Ca în Scriptură, din haos
Ne reîntoarcem în haos,
Calmă e calea, străluce
Calea spre Domnul ne duce.
bmm
Cititorul – o dramă cu profunde semnificații

În privința Holocaustului, temă care pe unii îi irită, îi plictisește, dar este o temă de neocolit în istoria cel puțin a ultimelor două milenii, se pun două întrebări ( la fel ca și în cazul Gulagului) – este orice om capabil să-și ucidă semenii în anumite condiții? A doua – știa populația despre atrocitățile organizate de naziști ( în cazul URSS – de kaghebiști)?
Bernhard Schlink a avut curajul să abordeze aceste două întrebări fundamentale printr-o putere de pătrundere și spirit artistic rar întâlnite. La asemenea întrebări nu poți răspunde cu da sau nu , fără a mai spune ceva. Eu am vizitat lagărul de la Auschwitz, în 1972 și spre stupoarea mea, nu am fost înspământat sau uluit, știind multe , foarte multe, dinainte, din citit. Și eu sunt un cititor. Același lucru îl afirmă o supraviețuitoare a acestui lagăr, în finalul filmului realizat după romanul omonim – lagărele nu te învață prea mult, ele sunt pustii, sunt niște ruine ale istoriei și ale memoriei pentru mulți. Numai mărturiile celor vii, celar car au trăit după 1945 sau literatura, arta inspurată din aceste mărturii poate ajuta la înțelegerea unor crime apraope de neînțeles. Unii ucideau semeni fără nicio motivație personală, doar din orbire, influență a propagandei, teamă, simțul datoriei „patriotice”, multre motivații , una mai absurdă ca alta. Nimeni nu se întreba cine și cu ce este vinovat omul care este trimis la moarte. Hanna, eroina cărții și al filmului este o analfabetă, dar nu pare a fi un monstru. Avea un serviciu la o fabrică Siemens, la Hermammstadt ( Sibiu?) , a fost îndemnată să se înroleze în trupele SS de gardieni, desigur, cu un salariu bun și s-a dus la ei, la cine? Nu o interesa. Era în 1942. Câți germani știau că nazismul are, între altele, un plan clar stabilit, de nimicire a unei populații, care în istorie nu a agresat niciodată pe germani. Nu i-au jefuit, cum afirmau antisemiții în număr relativ redus la începutul secoluui XX, nu i-au umilit, aveai ocupații în toate domeniile acesibile, avea, unii, o religie diferită de lutheranism, catolicism, dar o religie care nu îndemna la ură, cum susțineau aceiași antisemiți. Nu toți evreii erau religioși. Nu toți cei socotiți evrei erau evrei – după legile de la Nurnberg, elaborate de Rosenberg și Goebbels, un bunic în familie, dacă era evreu, determina autoritățile să înregistreze întreaga familie la rubrica – evrei. Au fost prelați creștini care, benevol, s-au autodenunțat ca evrei, deși nu erau. Aceste chestiuni se cunosc azi, de unii, de alții nicidecum. Filmul și cartea nu tratează chestiunea sub aspect istoric și bine face. Avem , deci o fată, devine gardiancă, lunar este chemată să propună zece evreice pentru gazare, la fel ca și colegele ei. O singură – deosebire. Fiind analfabetă, ea semnează un contract pe care nici nu știe să-l citească. Nu este fantezie. De obicei, seara, chema o deținută tânără și o punea să-i citească, ea fiind o iubitoare de literatură. Chiar bună. În 1945, lagărul Auschwitz este bombardat, eliberat, de unde și Ziua Holocaustului, comemorată la 27 ianuarie, iart o parte dintre deținute și gardieni se refugiază în interiorul Reichului. Trei sute de deținute evreice se refgugiază într-i biserică, biserica ia foc de la bombardament, iar Hanna fuge și se asigură că toate ușile sunt închise. La mulți ani după război, la procesul de care nu putea scăpa ea afirmă că nu putea elibera deținutele pentru a evita haosul. Răspunsul este nimicitor. Sentința dată de juriu este închisoare pe viață, colegele Hannei dând vina în principal pe ea, astfel că ele primesc pedepse mult mai mici, patru-cinci ani. De mirare, dar nu comentăm. Ce se întâmplă după război? Hanna nu este urmărită încă de nimeni , lucrează la transportul urban cu tramvaiul, se îndrăgostește de un tănăr cu 20 de anu mai tâînăr, un copil, de fapt, nu avea decît 15 ani. După un timp încrp procesele gardienilor din lagăre . Tânărul, student la Drept, participă la procesul Hannei, este șocat, dezorientat, nu știa nimic. Îi citea acasă din Cehov, Homer, Tolstoi, era chiar fericit, îndrăgostit. După 20 de ani Hanna este eliberată pentru bună purtare. Fostul liceean o întreabă pe Hanna – tu te mai gândești la trecut? Da, zice ingenua noastră eroină, te-am iubit. Nu, te întreb dacă te gândești la ce ai făcut înainte. Am început să mă gândesc după proces. Acțiunea mai continuă puțin, Hanna oferă toți banii adunați pe când era liberă evreilor supraviețuitori, este refuzată de o evreică trăitoare în SUA, drumurile foștilor îndrăgostiți se despart definitiv, Hanna se sinucide, se sapânzură. Este deja în vârstă, nu mai avea pentru cine sau pentru ce să trăiască, așa gândea ea, iar acțiunea se încheie. Se încheie? Nimic nu se uită, unii nici nu pot ierta, au și de ce. Răzbunarea nu este răspunsul moral cel mai potrivit. Ce facem cu milioanele de „analfabeți” care trăiesc și azi ca potențiale victime ale unei propagande criminale, etnocide? Scriitorul nu dă soluții. Nici noi. Câteva date informative – romanul s-a tradus și la noi ( Polirom – 2002, trad. Ana Mureșanu), filmul a fost difuzat și la noi, fără prea multe dezbateri. Ok. Ok? Bernhard Schlink (n. 6 iulie 1944, Dornberg, azi Bielefeld) este un jurist german și scriitor.Are peste zece cărți publicate, romanul „Der Vorleser”(The Reader”) apărut în 1995, tradus în 40 de limbi de circulație, este cel mai cunoscut. Premii literare-1989 Friedrich-Glauser, Stern des Jahres a ziarului Abendzeitung (München) ,1997 Grinzane Cavour (Italia),1997 Laure Bataillon (Franța) 1998 Hans-Fallada,1999 WELT-Premiul literar, pentru întreaga sa operă literară ,2000 Evangelischer Buchpreis ,2000 Premiul special de cultură a cotidianului japonez Mainichi Shimbun, ș.a, majoritatea pentru „Cititorul”, dar și romane polițiste. . Romanul „Cititorul” a fost ecranizat in regia lui Stephen Daldry si avindu-l ca producator pe Anthony Minghella, cu Ralph Fiennes si Kate Winslet in rolurile principale. Filmul a obtinut cinci nominalizpri și un premiu Oscar.
BORIS MARIAN MEHR

Autorul

Boris Marian-Mehr

Boris Marian-Mehr

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018