Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Dar până atunci mai e, un februarie…

 

Un februarie încăpățânat soarbe din inima norilor lapoviță grea, cu fulgi lăptoși, care resemnați cu viața lor scurtă, de fluturi ai iernii, se topesc în zbor.

Din hogeacuri, fumul își croiește o cărare șerpuitoare spre cer, dar negăsind putere, cade doborât, risipind miros amar peste sat. Pe lângă sărăcia descoperită de mâna rece a iernii, casele se sinchisesc, pitindu-se pe sub streșini. Stoguri de strujeni, despuiați și jumuliți, par fantomele unor piramide egiptene, iar faraoni, însuși cocoșii cocoțați, anunțând răgușiți amiaza.

Ca o babă fără dinți, așa e satul nostru iarna. Ca pe arena unui circ părăsit, în centrul satului, trec oameni, cu fețele crispate de frig și tristețe. Trec cei câțiva oameni, care nici ei nu mai cred că au rămas aici.

Cu ce se deosebește satul nostru de celelalte sate din Moldova? Cu nimic, e la fel de pustiu, cu fața brăzdată de riduri, și lacrimi ascunse în colțul basmalei înflorate.

Fetele și băieții satului acum, purtați pe trotuare londoneze, legănați de ramul unui portocal grecesc, sau în cine știe ce plantație spaniolă  de căpșuni, și-au încredințat viber-ului bătrânii lor părinți.

Un țurțure lung, atârnă dintr-o gaură din acoperișul Primăriei, iar moș Fiodor se oprește și zice așa, într-o doară:

–        Măcar de s-ar face porumbul! Vom avea porumb, bree..

Doi băiețandri, cu schiuri adunate din doage de butoi, se tot chinuie sa le lege de papuci.

–        Voi nu vedeți, măi, că e mai mult glod decât omăt, le zice moșul.

Unul e chiar nepotul lui.

–        Bunele, dă-mi cinci lei, sare Dionis.

–        Care cinci lei, măi Dionise, care cinci lei, vrei mâc-ta să rămână fără leacuri!

Dionis se apropie de bătrân lăsând două urme de rugină pe pământul proaspăt nins. Iar moș Fiodor îi întinde cinci lei și-l probozește:

–        Numai nu-ți lua “morojnă” că ai s-o pățești!

Frigul dă târcoale satului, ca lupul unei stâne de oi nesupravegheate. Rafalele de vânt răscolesc tăcerea și satul se cufundă încetișor în ochiul unui amurg sur.

Cei doi copilandri mai încearcă ba un derdeluș, ba vreo două băltoace cu pojghiță amăgitoare și înghețați până la oase, se opresc în ușa magazinului, apoi, se întorc spre case cu schiurile subțioară și cu câte o înghețată.

Zilele, ca niște surori gemene, s-au înșirat de-a lungul iernii și sughiță ca niște fete mari, dorite de semințe prăjite. Nimeni nu le-a dus dorul, zilelor astea, de iarnă, care, după Crăciun și sfântul Vasile, s-au amestecat, de nici nu le mai știi pe nume.

–        Ce zi a fost azi? întreabă Dorel.

–        Da și-ți trebuie? Marti, ba nu, miercuri….

Dionis, intră în casă. Bunica îl cântărește din cap până în picioare, îl mângâie cu privirea, și-i zice că a sunat maică-sa, din Italia.

Îi arată niște fotografii. Câțiva oameni, în măști strălucitoare râd spre el.

–        E de la Carnavalul din Veneția, sare de acolo bunelul, vei ajunge și tu cândva, pe acolo…Se zice că e foarte frumos…

Deocamdată doar baba Dochia, de sub genele Codrilor, așteaptă să-i vină sorocul iernii și să pornească carnavalul zdrențuros în inima Moldovei, un carnaval care primenește sărăcia cu muguri și zile cu soare…

Dar până atunci mai e, un februarie…

Autorul

Adelina Labic

Adelina Labic

Sunt om si nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain.

6 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. textul de față trebuie un pic îngrijit ca și tehnoredactare.
    sunt aici câteva cuvinte care ar trebuie explicate ca la dicționar:)

    1. da, adevarat, dar lăsasem intenționat aceste cuvinte.

  2. să pornească carnavalul zdrențuros în inima Moldovei, un carnaval care primenește sărăcia cu muguri și zile cu soare…” Dureros mesajul, foarte frumos transmis!

  3. …p.s….regret eventuale greșeli de scriere din graba tastaturii, din păcate un comentariu nu se poate ștege sau corecta…

  4. Foarte mult mia plăcut, Adelina!

    o realitate dură, îndulcită de un limbaj plin de metafore, strunit cu măiestrie.
    felicitări din inimă! toate stelele,,,

    1. Multumesc mult, Va astept de fiecare data cu mare drag!!

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018