Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

©De ziua ta, cu lacrima pe frunţi…

 

 

Ţi-aş da pădurile-napoi,
Că ţi-au rămas toţi munţii goi
Şi tinerii, de aş putea
‘Napoi, în ţară i-aş chema.

Copiilor, de sărbători,
Le-aş dărui, părinţi, nu flori-
Orfani de-mbrăţişarea lor,
Nu mor de foame, ci de dor.

Le vezi pe toate, le suporţi
Şi nu mai ai lacăt la porţi;
Că intră oricine, când vrea
Şi fură tot din glia ta.

Şi sângerezi, nimic nu spui.
Cu mii de cruci la căpătâi
Îngenunchezi pe sub zăpezi
Să nu auzi, să nu mai vezi

Norodul tău sărac şi trist
Cu lacrima pe-un acatist,
Cerşind un drept Preabunului:
Stăpân să fie-n ţara lui.
01.12.2017

Autorul

violetta petre

violetta petre

7 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Da, Maria, acesta e mesajul, dar, fiecare interpretează după cum îi este voia sau înţelegerea.
    Mulţumesc frumos, draga mea!

  2. Textul n-are nicio legătură cu „lacrima țării”, dacă nu vă supărați! Și, oricum, nu atinge nu pe funțile tuturor! E bine să nu generalizăm!

    1. Erată: Textul n-are nicio legătură cu „lacrima țării”, dacă nu vă supărați! Și, oricum, nu atinge funțile tuturor! E bine să nu generalizăm!

    2. Cum să nu aibă legătură?
      Şi apoi, ca să terminăm ”conflictul”, titlul este o metaforă. Dacă nu o folosim în poezie, atunci, unde?

  3. Lacrima ţării cade pe frunţile noastre.
    Nonpoetică? Măi, să vezi!
    Mulţumesc, oricum!

  4. „…Cu lacrima pe frunți…” sugerează o inversare a circuitul lacrămii ( posibil doar în situația atârnării sărbătoritului de picioare!). Ca realizare,ce să spun: multă versificație nonpoetică și mult patriotism mioritic!

    1. Totusi, e lacrima țării, nu e a noastra.Lacrima ei curge pe fruntea noastra. Aici, tara, eu o vad ca pe o fiinta. Oricum, e foarte frumoasa poezia.Felicitari!

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017