Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Dragoste cu ferestre deschise

 

 

Cu genele de iarbă și-așteptare

Cu ochii de trifoi topit pe geam

Îmi amintesc de mine în vâltoare

Cum ierni tocmite aspru, răscoleam

 

Cu neștiută verde nemurire

În carnea noastră despicând poteci

Îmi amintesc de mine cu uimire

Cum dogoram sub pași de lespezi reci

 

Cu umblet de stafie fără teamă

Din lacrimi deschizând ferestre larg

Îmi amintesc că nu eram de-o seamă

Când mi-ai aprins tot lemnul din catarg

 

Cu susur de râu alb rotind cascade

Din trupuri dând simbrie și alean

Îmi amintesc bărbatul cumsecade

Ce m-a iubit cerșindu-mă viclean

 

Cadrane de memorie deodată

S-au răsturnat sub maluri de cuțit

Și m-am surprins sfioasă, demodată

Cu trupul de iubire-mpodobit

 

Și au rămas ferestrele deschise

Pe ziduri sunt doar umbre de sărut

Perdelele cuvintelor permise

S-au rușinat și-n dor s-au prefăcut

Autorul

Camelia Florescu

Camelia Florescu

Din bunul simț bucovinean ,
Din sarea si piperul oltenesc,
Mă conturez si an de an
Prin cântec și prin vers mă definesc
…..
Portret nebun- azi pot să spun:
“Maicută și tăicuț , vă mulțumesc!”

– Antologie colectiva-2013 :\\\”Confesiuni in virtual\\\”
– Antologie colectiva- 2014 : \\\”Paradigme virtuale\\\”
– Mentiune concursul de poezie \\\”Romeo si Julieta la Mizil\” ian 2017

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017