Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Ecou

 

Se aud tropote de cai în zare,
în curând vor ajunge barbarii,
pregătiți-vă de luptă sau de funeralii,
că ziua e mare.
Se-ntunecă deodată-n țară,
toți stau drepți, nimeni nu plânge,
pe râuri va curge mult sânge
până-n seară.
Cu spiritul străbunilor în spate,
cu dor de luptă și iubire
își vor apăra a lor moștenire
uitând de toate.
Se privesc în ochi căpitanii
spunându-și în tăcere multe
în ecoul nemuritorului munte
unde pier dușmanii.
Ridică în aer săbiile reci
privind în stânga și în dreapta,
pregătiți să-și înfrunte soarta
acum și-n veci.
Cad pe capete sub ploi de fier
tineri de-ai noștri și de-ai lor
murind atât de simplu și ușor
privind la cer.
Luna cea mândră urcă temătoare
pe cerul ce se oglindește-n sânge
spălând cu raze ochiul ce plânge
și trupul ce moare.

bookcity.ro

Autorul

Cătălin Cudalbu

Cătălin Cudalbu

Am început să scriu doar în momentul când am uitat vorbirea frunzelor. Era o toamnă de argint sau o iarnă de soare în jurul meu. Sper că nu am ajuns prea târziu în acest ocolitor rai.

2 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Am crezut că nimeni nu mai scrie așa. Felicitări! 🙂

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017