Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

elogiu III

 

gravitația nu ne întreabă niciodată
unde să cădem
pur şi simplu se întâmplă
şi la un moment dat
suntem mai apropiați de un străin
decât de cea care ne-a purtat nouă luni în pântece

la un moment dat
eroul copilăriei noastre
cel care ne cumpăra ciocolată amăruie
în miez de noapte iarna
devine primul profesor al durerilor
ne învață cu exemple concrete
că iubirea nu e decât un pretext
pentru a semna acte de proprietate
că familia
înseamnă nişte oameni care tac
împreună la o masă
că fluturii se nasc în cuşti
şi prin urmare
nu au dreptul să zboare
nu contează

nimic nu contează cu adevărat
lumea asta e construită pe principiul plăcerii
din fâşii de carne însângerată
vrem cu toții
să fim cuceritorii unor imperii din durere

şi dincolo de ele
suntem umbre care joacă şotron
când ceasurile dorm
suntem umbre care au înlocuit prea devreme
înghețata cu tutun
şi strângerile timide de suflet
cu priviri încastrate în beton

nu ar trebui să ne mai mirăm
de ce ne-am născut într-un cocon de rugină
de ce nici viermii nu se simt acasă
peste genunchii juliți
nu ar trebui să ne mai mirăm
de ce atâția oameni
îşi spoiesc vânătăile
pe ziduri albe

Autorul

Raluca Panait

Raluca Panait

Scriu pentru a da haosului o formă.

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018