Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Eroare din greșeală

 

Dragoş Fluieraş fusese ridicat de acasă cu noaptea în cap de o patrulă a Poliţiei rutiere. Nu i se explicase motivul acelei reţineri intempestive, nici necesitatea umilitoare de a i se pune cătuşele. Locuind la ultimul etaj al unei clădiri din strada Crizantemelor, care nu avea lift, omul trebuise să îndure privirile piezişe ale vecinilor, apoi pe cele ale trecătorilor, opriţi în număr mare în staţia de autobuz. Unul din cei doi poliţişti, un tip înalt şi ciolănos, cu mâinile ca nişte ţapine, îl îndesase fără menajamente în maşina de serviciu, staţionată în mijlocul drumului cu girofarul pornit, ba chiar i se păruse, în timp ce era aruncat pe bancheta din spate, că primise şi un ghiont în coaste. Celălalt poliţist, mai mărunţel şi pirpiriu, se instalase la volan şi se zgâia de acolo la el prin oglinda retrovizoare. Nu mult după aceea echipajul Poliţiei oprise la intrarea din spatele Parchetului din Grozăveşti, unde era aşteptat de câţiva civili, care fumau şi glumeau pe trepte.

– Duceţi-l în biroul meu! ordonă unul dintre civili continuându-şi discuţia cu o femeie tânără, fardată violent. Ştiţi unde, da?

Poliţiştii îl îmbrânciră în clădire, obligându-l să urce mai multe scări, să coboare altele şi în cele din urmă să intre într-un birou minuscul, cu aspect cazon, mobilat doar cu o masă, un dulap metalic şi două scaune. Individul ciolănos îi desfăcu cătuşa de la mâna dreaptă, destul de brutal de altfel, pe care o prinse apoi de ţeava unui calorifer.

Rămas singur, Dragoş Fluieraş, de profesie medic ginecolog, constatase că poliţistul îl priponise de ţeava de jos a caloriferului, obligându-l să stea răsucit şi cocoşat, într-un echilibru mai mult decât precar. Abia după vreo oră auzise nişte paşi apropiindu-se şi răsuflă uşurat.

– Procuror  Ilie Cucoară! se prezentă civilul pe care-l văzuse mai înainte pe scări, un bărbat între două vârste, durduliu, cu obrajii şi nasul de culoarea vişinei putrede. Ai făcut-o lată, omule!

– Poate îmi spuneţi şi mie ce am făcut! răspunse el cu o întrebare. Sunt un om paşnic, la locul meu, îmi plătesc taxele către Stat şi respect legile ţării!
Procurorul rămase o clipă perplex, privindu-l cu ochii holbaţi, dar în clipa următoare sări de pe scaun şi se repezi asupra lui cu pumnii şi cu picioarele. Parcă înnebunise. Nici măcar sângele care începuse să ţâşnească din nasul şi din gura victimei nu fusese îndeajuns ca să-i tempereze furia.

– Care va să zică, urlă el ştergându-şi sudoarea de pe frunte, îţi plăteşti taxele la Stat, hai, dar de ce paştile mă-tii violezi femeile oamenilor? Ştii cine era judecătoarea pe care ai violat-o ieri seară? Îţi spun eu, canalie! Era nevastă-mea!!!
Dragoş Fluieraş, aflat la pământ şi apărându-se cu singura mână liberă, negă cu înverşunare.
– N-am violat pe nimeni, domnule procuror, sunt medic ginecolog! Toată ziua mă uit doar în …

– Eşti şi pervers, pe deasupra! Lasă că-ţi scot eu toate perversiunile din cap! Poţi dovedi unde ai fost aseară?

– Cum să nu pot? Am martori cel puţin cincizeci de familii?

– De ce nu cinci sute?

– Fiindcă atâtea familii au fost la onomastica medicului-şef, Gălbează!

Procurorul se aşeză pe scaun şi-şi aprinse o ţigară.

– Mă provoci… mă provoci ca să scapi basma curată, nu-i aşa? Vrei să-mi

demonstrezi că ai luat-o razna!

– Nici gând, domnule procuror. Sunt încă în deplinătatea tuturor facultăţilor mentale!
– Cum te numeşti?

– Dragoş Fluieraş.

– Cu ce te ocupi?

– Sunt medic ginecolog la Spitalul de Urgenţă Grozăveşti.

– Probabil că eşti şi căsătorit, ai şi copii şi, de ce nu, mergi duminica la biserică?
– La biserică nu mă prea duc, recunoscu Fluieraş domol, dar în rest aveţi …
Procurorul strivi ţigara în scrumieră cu nervozitate.

– Cred că până la urmă am să te împuşc!

– Nu m-aş mira după cele întâmplate!

– Iată-te şi victimă!!!

În liniştea care se lăsase peste cuvintele lui Fluieraş se auzi deodată un tropăit de paşi, înjurături şi proteste, urmate de o bătaie energică în uşă. Procurorul Cucoară, obişnuit, se pare, cu asemenea scenete ridică ochii din dosarul aflat pe birou.
– Intră! zise.

Cei doi poliţişti care îl ridicaseră de dimineaţă pe Fluieraş îşi făcură apariţia ţinând imobilizat de mâini un bărbat îmbrăcat neglijent şi nebărbierit, aflat într-o stare de tensiune explozivă.

– Permiteţi să raportez, domnule procuror! vorbi ciolănosul. Individul acesta s-a prezentat la noi pretinzând că se numeşte Dragoş Fluieraş şi că, de fapt, el este violatorul…
– Pretinzând???

– Ulterior l-am verificat şi…s-a confirmat că…

– Dar ăsta cine e? întrebă procurorul derutat, arătând către celălalt Fluieraş. De unde l-aţi săltat?

Poliţistul se scărpină în creştetul capului depăşit de situaţie.
– Dumnealui locuieşte la nr. 51, iar ăsta, vis-a-vis, la nr. 51 bis!

– În mandat ce scria ?

– Păi, nu ştiţi, urma să-l scrieţi?

– Şi tu i-ai ridicat, aşa, fără mandat?

– Numai pe primul, fiindcă al doilea s-a predat singur!

– Eşti un dobitoc! zbieră procurorul luându-se cu mâinile de cap. Ce-i spun eu acum omului ăsta ?

Cei doi poliţişti se priviră o clipă complice, apoi cel mai pirpiriu făcu un pas înainte.
– Eroare din greşeală, domnule, să trăiți!

 

Autorul

Aurel Contu

Aurel Contu

Sunt din Piatra Neamț, scriu poezie, proză, eseu, am publicat volume în format digital sau pe hârtie, colaborez și cu alte site-uri literare..

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018