Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Fevarin

 

Nicio durere nu vine de la Dumnezeu,
El este bun, între stejarii de la Mamre ne preumblam,
Suntem doar bulgări de carne și spirit – ioc.
Batșeva, tu , iubita mea, ne-am despărțit cumva?
Nu-s ziduri să oprească o iubire.
M-am hotărât să mort frumos,
Să trăiesc frumos, să bolesc frumos,
Dumnezeu se numește Fevarin,
O pornesc pe aleile parcului, pustii,
Încotro? La capătul lumii.
Voi muri într-o vale, acolo se moare de obicei,
În Valea Soarelui, la Sodoma plouă, la Gomora ninge,
Numai dragostea noastră, Batșeva luminează.
În miezul vieții , cum se vede, cuprins sunt de gânduri negre,
Fugar pierdut într-o pădure de aramă,
Cum bate inima precum un clopot, visez
O plajă mirifică, eram cu tine, dar fără trup,
Așa cum focul este, pe pragul unui templu,
Fecioare trec, iar focul le-ocolește,
Sosesc și nou-născuții, ceasul a ostenit,
Voi scrie iar pe tablele de vid,
Și Eliahu va veni să le citească.
BMM

Autorul

Boris Marian-Mehr

Boris Marian-Mehr

3 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. De după primele versuri se puutea spune orice! <>
    <>

    text cu suflet

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018