Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Încă un premiu în concursul literaturitate.ro 2017 vine de la domnul Balázs F. Attila

 

32  Cadran  (Premiul III)

Andreea Maftei

 

Nu-mi răstigni vocea de umbra ta…

Mă prefac că mi-e bine, cum roata se învârtește

neîncetat… douăsprezece fațete, cu alte

douăsprezece măști. Sub fald, lumina bate mai

slab, îți conturează

umbra,

un atelaj aproape ciudat.

Nu știam că

aerul prinde culoare după trebuința sufletului.

Oul e ou. Culoarea sa nu e albul,

oricum,

am văzut mereu perfecțiunea într-însul.

Şi-atât mi-am lungit sufletul, să pot picta

cerul cald.

 

Aş înălța zmeie,

să îmi ridice, de umeri, visul

şi aş continua…în toată înălțimea sufletului.

Nu înspre a discerne. Doar pentru un simplu respir.

Mi-aş  lăsa drept răsplată ochii.

*

Ca să îmi port fruntea înaltă, ochii mi-i țin

închiși

ca nişte sfere calde.

 

Tăcerea ta îmi rostește poemul.

Apoi vocea gravă: “Nu! E ceva mai mult.”

O singură vocală va aglomera ziua,

şi alte douăzeci şi patru de ceasuri…

Îmi iau visul…tac.

*

Afară ninge.

S-a așternut pe cearșaf. Pe ochii mei,

Din mașină, luna îşi pierde conturul.

De ce-aş pleca? Toate gândurile

mă strigă. Le scrijelesc sunetul.

Răsturnat.

 

Pe celălalt birou, un Balzac,

Zola,

apoi Dostoievski. Între alte sunete.

Sângele șuieră.

Cum era desenul Micului prinț?

—————————————–

Patru laturi ale cutiei reformează

ideea unei cugetări. Cap ori pajură?

 

De la primul semafor, până la ultimul tramvai

omis,

acul demarează viața-n viteză.

Atât de mică să fie această planetă?

*

Îmi răstignești umbra de un copac.

Vocea,

de umbra ta, îmi leagănă timpul –

 

fir invizibil. La rădăcină.

tâmplele mele se varsă calde,

prin palma ta.

 

 

 

Számlap

 

Andreea Maftei

 

Ne feszítsd hangomat az árnyékodra!

Úgy teszek, mintha jól lennék, ahogy a kerék forog

szüntelenül … tizenkét arc,

tizenkét maszkkal. A hajtás alatt a fény megtörik

körülrajzolja alakod

furcsa heveder.

Nem tudtam, hogy

a levegő átveszi a lélek színét.

A tojás az tojás. A színe nem fehér,

mégis

mindig a tökéletességet láttam benne.

Ráhangoltam a lelkemet, hogy letudjam festeni

a meleg eget.

 

Sárkányokat eregetnék,

hogy felemeljék álmomat,

és folytatnám … a lélek magasságában.

Nem azért hogy kitűnjek. Csak egy egyszerű lélegzetért.

A szememet adnám kárpótlásként.

*

Hogy magasan hordjam homlokom

szememet behunyva tartom

mint a meleg gömböket.

 

A te csended a versemet mondja.

Aztán a komoly hang: “Nem, ez egy kicsit több.”

Egyetlen hang befogja tölteni a napot,

és további huszonnégy óra …

Elveszi álmomat … elhallgatok.

*

Kint havazik.

Az ágyra. A szememre,

Az autóból a hold elveszíti körvonalát.

Miért mennék el? Minden gondolat

hív. Lejegyzem a hangokat.

Felborulok.

 

A másik asztalon Balzac,

Zola

és Dosztojevszkij. Más hangok között.

A vér fütyül.

Milyen volt a kis herceg rajza?

—————————————–

A doboz négy oldala újra fogalmazza

a gondolat gondolatát. Fej vagy írás?

 

Az első közlekedési lámpától az utolsó villamosig

elhagyható,

a tű gyorsan halad.

Ilyen kicsi ez a bolygó?

*

Egy fára feszíted árnyékomat.

A hangot,

az árnyékodra, az időmet ringatja –

 

láthatatlan szál. A gyökérben.

Halántékom forrón ömlik,

tenyeredbe.

 

Balázs F. Attila fordítása

 

 


  1. PREMIUL KONKU2017

 

versuri defective de titlu

 

leonard matei

 

 

să locuiești sub apă este posibil

bunicul meu a făcut asta              a locuit sub Dunăre

avea doar o salcie pletoasă prin care înghițea aer

și se bronza prin apă chiar dacă cerul era întunecat

pot spune că lua vitamina d3 mai abitir pe întuneric

pe docuri sau pe pământ nemișcător umbla ca un luciu de apă

niciodată acolo nu era el ci proiecția nevinovată a  celuilalt

într-o zi am trecut pe lângă el și nu l-am recunoscut

eram tânăr și beam la Frumușica cu bețivii

el m-a recunoscut zi de zi și zi de zi mă scufundam în apă

și salcia îl părăsea și cele câteva pete de pe glugă

mă încălzeau ca un reșou sovietic înainte să sară siguranța

 

fără îndoială în apă erau mari pericole dar erau foarte vizibile

auzeai că erau intoxicații cu mono-cianuri și cu spirt medicinal

dar noi (eu cu bunicul meu)

ne răsturnam ne jucam cu peștii și nu ne ascundeam

și dacă terminam                        terminam la egalitate

rareori când nu eram atent trișa și atunci pierdea jocul

 

în mod ciudat ziua când nu l-am recunoscut

mi-o aduc aminte cel mai bine când ciocnesc cu marinarii

oțetul din gara fluvială și anghila atunci miroase a moarte

 

(și în loc să cadă sub masă ei încă trag să fugă

înot la sârbi și nu se mai feresc

de femei străine de mamă)

 

dar beau fără să mă-mbăt chiar dacă rămân ultim la urmă

în căldura dimineții când plătesc cu exactitate

paharele  băute și cele pe care nu merita să le mai beau.

 

 

 

 

 

 

 

 

hibás címszövegek

 

leonard matei

 

 

lehet élni a víz alatt

a nagyapám megtette, a Duna alatt élt

csak egy nádpálcája volt amelyen át lélegzett

és lebarnult a vízben, még akkor is, ha az ég felhős volt

Elmondhatom, hogy D3-vitamint szedett a sötétben sokkal abiotikusabb

a dokkokon vagy a földön, úgy közlekedett mint a víz csillogása

soha nem ő volt, hanem a másik ártatlan vetülete

Egy nap elmentem mellette, és nem ismertem fel

Fiatal voltam, és a Szépéletben piáltam a részegesekkel

ő felismert napról napra, én napról napra leereszkedtem a vízbe

és a nád elhagyta őt és a foltok a csuklya

melegített, mint egy szovjet rezsó mielőtt kiégett a biztosíték

 

kétségtelenül a vízben veszélyek is voltak, de jól felismerhetők

hallottad, hogy mono-cianiddal és gyógyszesszel mérgezett

de mi (nagyapámmal)

elmerültünk, halakkal játszottunk és nem rejtőzködtünk

és ha befejeztük a játékot, mindig egyenlőre végeztünk

ritkán, amikor nem figyeltem és csalt, akkor elvesztette a játékot

 

furcsán azon a napon, amikor nem ismertem fel

Nagyon jól emlékszem, amikor a tengerészekkel koccintottam

a kikötőnek és az angolnának, halál szaga volt

 

(és ahelyett, hogy az asztal alá estek volna, kedvük támadt átúszni

a szerbekhez és már nem restelltek

ismeretlen nőkkel henteregni)

 

Csak iszom, be se rugók, még ha utolsó is maradok

a reggeli melegben, amikor pontosan kifizetem a kiürített

poharakat, és azokat is amelyeket nem volt kedvem kihörpinteni

 

Balázs F. Attila fordítása

Autorul

konku2015

konku2015

Organizator Concurs de poezie noiembrie-decembrie "literaturitate.ro", ediția I - 2015, ediția a II-a - 2016 și ediția a III-a - 2017.

1 Comentariu

Adăugare comentariu
  1. Multe mulțumiri, domnule Balázs F. Attila, foarte onorați de prezența și contribuția dumneavoastră la acest concurs de poezie!

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018