Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

mama

 

pe mama am iubit-o târziu
după ce soarele a apus
întinzând pe cer iubirea
zeilor nenăscuţi
în ciubere am uns lacrima iubirii
până ce soarele răsărit din lacrimi
a adus mireasma ploilor
tata plecase în ceruri
să închine la masa tăcerii
cu îngerii
să joace destinul
pe un ban găurit în poalele ploii
mama l-a plâns
ca un prunc rupt de la sân
fără graba uitării
în flancuri de zâmbete
răstignite pe şoldul pădurilor
amânate de la tăiere
în răstimpul rămas
am sorbit iubirea
precum cuburile de zahăr topite
în ceaiul dimineţii
în timp ce mergeam aplecat
către noile zări apăsat
într-o iubire lăsată să moară
în târgul norilor
ploaia a acoperit orice
urmă de zâmbet a pădurii

Autorul

Cristian Ovidiu Dinica

Cristian Ovidiu Dinica

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017