Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

memorie & uitare

 

voi sunteți prea tineri
ca să aveți cine ştie ce experiență de viață
sper doar să nu vă doriți vreodată atât de tare
să uitați ceva
şi să nu reuşiți

spunea profesorul de psihologie
absent şi oarecum plictisit
să repete aceleaşi fraze
despre memorie & uitare
priveam undeva în depărtare
şi zâmbeam la fel de absent

probabil el nu ştia că
neuronii sunt doar nişte copii orbi
care-şi frâng picioarele
în timp ce sar coarda peste trăiri

continua să vorbească despre amintiri
de parcă ar fi fost nişte fotografii alb-negru
developate într-o cameră obscură
din interiorul cutiei toracice
apoi l-a contrazis timpul
erau în interiorul cutiei craniene
nici el nu mai ştia exact
uitase

puteam să-l contrazic şi eu
uitarea e doar un exercițiu de imaginație
dacă-i la nivel spiritual/ mental
amintirile se şterg cu negări şi închideri forțate de ochi
până nu mai rămâne decât o pată difuză de culoare
din acel desen în cretă de pe asfaltul minții scindate

însă amintirile cele mai puternice sunt fizice
pentru că trupul nu uită niciodată
ceea ce mintea refuză să rememoreze
până la urmă
carnea a fost mereu un mare furnizor de otravă
de asta este singura care ne satisface
dorința de a fi oameni

puteam să-l contrazic şi eu
însă am continuat să repet
absentă şi oarecum plictisită
frazele alea despre memorie & uitare
închizând forțat ochii

Autorul

Raluca Panait

Raluca Panait

Scriu pentru a da haosului o formă.
Literaturitate © 2015 - 2018