Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Nici patrat

 

O cameră nici patrată, nici rotundă.Ușa se deschide, intră poliția și iese. Cineva a fost șters de pe fața Lunii. Să fugi? De unde? Bach era plecat. Fereatra era tăiată cu fierăstrăul. De unde atâta fiere? Nu mai sărim. Data trecută am sărit în viitor. Deschideți, strigă ușa vecinilor. Vă ordon să faceți ordine. Dacă spargem ușa, intră căpușa. Dar nu este nicio ușă. Asta întreabă președintele blocului. Are peste o sută de ani. Sparge-o, spune timid un fost boxer invalid. Nu încercați cu umărul, umerașul este mai solid. Titus întreabă – are cineva un cuțit? Doamne , ferește. Chiar ieri a fost ucis un cocoș cam obraznic. Ușa inexistentă se deschide în iluzoriu. Dumnezeu bate din picior, dar nu dă cu bâta. Ies câțiva prichindei și declară că au greșit. Ei nu sunt din acest județ. Din subsol se aude o voce extrem de groasă – cremenalii! Apare fosta proprietăreasă, după 40 ani de ilegalitate. Pe mine mă căutați? Nimeni nu răspunde. Nu o caută nimeni, deși a fost o celebritate. A avut un atac cerebral în anul 1931. Pe atunci era rege un copil. A sosit un curier cu un pachet de conștiințe și cunoștințe. S-au încurcat noțiunile. Ca și națiunile. Procletule, mârâi fostul portar. A fost la Internaționale. Coțcar? Întrebă surdul. A fost și el în politică, a ieșit foarte murdar pe față. Dar spală-te, omule, șuieră madam Precupescu, miroși a sarin. Apăru fiul coțcarului, avea insignă de coțcar, cu vulturi și bufnițe. Unde e camera mea, întrebă naiv. Ce cameră, nici ușă nu avem, le-a luat primăria. Aha, gemură oamenii prezenți. Mai lipseau șarlatanii, mârlanii și șuanii. I-aș bate, se lăudă unul, dar nu mai am mâini, mi s-a spus să iau mâna de pe Coreea și deja o luaseră alții cu mâini cu tot. Dreptul la cuvânt este garantat, veni o jună cu fustă scurtă. Mă rog, ce are fusta cu dreptul sau stângul? Cineva luase cuvântul și l-a ascuns în canal. Scamatorii, ceru un sugar, vreau scamatorii. Era englez și-l chema zahar. ZAHAR Zaharovici, agent KKP, aşa se recomanda. Un defect de vorbire, dar bătea bine. Acum, ce s-o mai lungim, toată lumea se însură, se mărită, au rezultat cincisprezece copii la indigo. Adică albaştri. Că roşul este interzis.
BMM

Autorul

Boris Marian-Mehr

Boris Marian-Mehr

2 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Amuzant, dramatic, de speriat!
    toate la un loc… măcar demographic stăm bine, iar râsul aproape că tine de foame.

    like

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018