Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

o dimineață în care nimicul mănâncă chipul din oglindă

 

o dimineață în care nimicul mănâncă chipul din oglindă

când cugetul alege să iubească un bunel, să-l urască pe altul
rotind amarul la râșnița disperării
în acceptarea blestemului
ca îndepărtarea lui Dumnezeu de cei leproși

urci la moara viselor dar nu îndrăznești să visezi
mirosi bujorul grădinii și bei suferința cu spaima scâncetului
ce te va pogorî în groapă
teama să gemi la lovitura sub coaste
ai trezi câinii și vei fi târâtă de păr pe ulița vremii
când gloata sunt cei ce te-au iubit
și te-au vândut pe o sticlă de votcă
când propria mamă, te scuipă, ca pe-o curvă

ajungi schilodită
în propria oglindă
și urma se curmă în moarte
bezna te gâtuie
mulțimea împroașcă

iar tu mori
în brațele Luminii
ca să învii la picioarele
Lui de paște.

Autorul

Elena Mirca

Elena Mirca

calatoare in lumea literaturii

4 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Singura nădejde rămâne Dumnezeu. Am empatizat pas cu pas parcursul suferinței din poezia ta. O descărcare ce îți mai dă jos din zgura de pe aripi.

    Cu drag,
    Paul

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017