Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Ofelia (I), de Arthur Rimbaud

 

Pe valul blând şi negru cu stele înspumate,
Trece fantoma Ofeliei, mai albă decât crinul,
Şi-n hainele ce-o poartă ca nişte vechi păcate
Ecouri, din pădure, parcă o gâdilă cu spinul.

Trece de veacuri însăşi Ofelia cea tristă,
Ca o fantomă albă plutind pe apa neagră,
Ce nebunie înseamnă sub val tot ce există
Şi vrea la suprafaţă să iasă şi să meargă?

Cu-aripile imense vântu-i sărută sânii,
Şi parcă ieri fecioara abia dădu în floare,
Şi azi durerea iată îşi răsădeşte spinii
Ce într-o clipă ajung pe fruntea visătoare.

Şi nuferii ciudaţi sunt gata ca s-o plângă,
Pe fluviul somnambul cu val sinucigaş,
Fantoma unei aripi parcă-a zburat pe lângă
Un cuib de stele Doamne în pumn de uriaş.

Arthur Rimbaud, Poezii (1871), traducere imaginară de Costel Zăgan

elefant.ro

Autorul

Costel Zăgan

Costel Zăgan

Costel Zăgan s-a născut la 20 ianuarie 1958, Tudor Vladimirescu, Albeşti, Botoşani. Părinţii, Ioan şi Elena,originari din Bucovina. A debutat editorial pe 18 decembrie 2005, cu volumul "Hiperbole blitz", la Editura Axa, Botoşani. *"Cezeisme", 2008. 2012, volumul online "Gravitaţia sufletului". 2014, publică Erezii second hand . 2015, publică romanul, DEȘERTUL DE CATIFEA.

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017