Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Patmos

 

La Patmos era un pat frumos,
ACESTA CÂNTA LA PIAN, ACELA NU,
Norii se încruntau, ehei, unde sunt prietenii de altădată?
Prietenul este ca un plasture, cade și nu se mai lipește,
Străvechii șahi persieni nu jucau canasta,
Dar aveau doi feciori, doi nu înseamnă trei,
De mult nu am adus bastonul în discuție,
Există o istorie nescrisă a acestui baston,
Soacra sa se numea bastonadă,
Bastonul aparținuse unui faraon din sec. XXI î.e.n.,
Cu el își scărpina bărbia, Această informație
a fost tratată în trei teze de doctorat.
Cică scriitorul este un nimic, Cu e mic și n pitic.
QED. Mai de seamă este un plesnet de cataramă.
Goguță făcea dragostea noaptea cu Luna, vecina sa,
Tatăl Lunii îi urmărea cu luneta.
Apoi mergea acasă și corupea o florăreasă.
Dar corupția nu este furt, Scurt.
Cine fuse cea înșelată la foc automat?
Atât. Pe mâine.
BMM

Autorul

Boris Marian-Mehr

Boris Marian-Mehr

4 Comentarii

Adăugare comentariu
    1. Vă referiți la insula grecească Patmos. Mie îmi place jocul de cuvinte pat frumos care devine pat(fru)mos, adică patmos prin eliminarea primei silabe a adjectivului :).

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018