Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Poem de trecut prin viață

 

pantofii și uniformele refuzau să crească

odată cu noi.

după întâi septembrie, dimineața

strângeam cu teamă în căușul palmelor

lista cu rechizitele școlare.

mama avea ochii plânși, iar tata

trântind poarta striga: “la lichidare le cumperi!”

 

sora cea mare primea an de an uniformă,

ghiozdan și o pereche de pantofi noi.

scoțându-i din cutie, vorbea cu ei,

îi învăța să pășească.

 

după ce începeam școala

visam noaptea că sunt singură la părinți

și am în ghiozdan

sandvișuri cu pâine albă unsă cu unt.

 

am trecut prin școală mezină

purtând tot ce rămânea de la surorile mai mari.

acum

când mama a rămas și ea mică,

tot mie mi-au lăsat-o

între poarta casei și nucul cel mare,

să o duc de mână până la capătul drumului,

așa cum mă ducea ea la școală

în fiecare toamnă.

Autorul

Dorina Stoica

Dorina Stoica

“Scriu cu fervoare de parc-aș fi la închisoare, iar libertatea mea ar depinde de asta.” Am publicat zece cărţi (poezie și proză). Publicată în zeci de reviste, antologii cărți colective. Scriu ca sa mă vindec de mine, de lume, de trecut și de prezent.

4 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Într-adevăr, un poem de pus în ramă, cioplit cu măiestria unui suflet delicat
    Mulțumesc de postare

    Cu drag,
    Paul

  2. Foarte frumoasă evocare. Mi-a plăcut mult și mi-am amintit de sandvișurile cu unt și sare din copilărie.

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017