Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Poem despre o consoană bolnavă

 

Eu nu m-am întâlnit niciodată cu bărbatul de care-mi sprijin speranțele

Dar am lăsat mereu lampa aprinsă în casa sufletului.

Deși adesea cobor în mine ca-ntr-un pahar de vin negru,

Niciodată nu sunt atât de ametită de cețurile inimii

Încât să mă lepăd de el.

 

Nu știai –îmi spun- că din nuci verzi și silabe orfane,

Tot se pot meșteri dulcețuri aparte?

Linia timpului se ascute-n fântâni

Și diminețile neîmblânzite de nimeni,

Decupează poeme din pofta cuvintelor.

 

Unde sfârșesc eu, încep dorurile să se zbată de maluri,

Imperii albastre de fluturi eretici mărșăluiesc către sud.

Am uitat de mine afară, sub streașina gândului că el,

Va veni cu genunchii înmuiați în orele asteptării

Și pendula sătulă să numere absența lui se va opri din cadentă.

 

(Aici zace o consoană bolnavă

Care n-a mai încăput în acest poem !)

libris.ro

Autorul

Camelia Florescu

Camelia Florescu

Din bunul simț bucovinean , Din sarea si piperul oltenesc, Mă conturez si an de an Prin cântec și prin vers mă definesc ..... Portret nebun- azi pot să spun: "Maicută și tăicuț , vă mulțumesc!" - Antologie colectiva-2013 :\\\"Confesiuni in virtual\\\" - Antologie colectiva- 2014 : \\\"Paradigme virtuale\\\" - Mentiune concursul de poezie \\\"Romeo si Julieta la Mizil\" ian 2017

4 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Au apărut date pentru konku2017! Urmăriți detaliile!

    1. Mulțumesc, am citit. Am acționat în consecință.

  2. Mulțumesc mult konku2015…apreciez lecturarea și vizita pe pagina mea..

  3. un lirism armonios, ponderat!
    mi-a plăcut.

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017