Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Poetul și dragostea

 

Poetul şi dragostea 

Nichita Stănescu

Te-ai făcut subţire şi prelung,
şi un sentiment ciudat te doare,
şi eşti mândru, şi ţi-l porţi pe umăr
ca pe-un şoim de vânătoare.

Şi prelungi, privirile îţi trec
chiar prin zidul greu şi prin lăcate
şi se-opresc la piatra unui chip, mereu,
cu sprâncenele-mbinate.

Se petrec atunci întreceri, lupte,
şi răpiri imaginare,
ora se înclină, bate
cu secunde tot mai rare.

Şi trec ani, şi şoimul zvelt
de pe umăr nu-l mai lepezi,
doar secundele din el
bat din ce în ce mai repezi.

 

Autorul

Valeria Merca

Valeria Merca

Sunt profesor psiholog. Scriu sporadic sub impulsul unor momente. Poezia este patria mea. Alte pasiuni: teatrul, psihologia, filozofia.

3 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Necuvintele

    Nichita Stănescu

    El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
    Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
    El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
    Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
    El şi-a înclinat spre mine trunchiul
    http://Versuri.ro/w/0q17
    ca un măr.
    Eu am înclinat spre el umărul
    ca un trunchi noduros.
    Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
    ca sângele.
    Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.

  2. Șoimul poeziei zboară din tăcere în tăcere!

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018