Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Primul taxi, ultima cursă

 
Dacă voi înnebuni să mă împușcați în cap
cu arma de vânătoare
și-apoi să-mi dați foc.
Toată viața am urât larvele și gândacii
și nu pot concepe că eu le voi fi hrană.
Câinele meu a făcut edem cerebral
din cauza indiferenței mele,
eram excitat și l-am uitat sub soare.
Bunicul meu alcoolic cădea în scara blocului
de fiecare dată când se afunda în lumea lui utopică,
când nu era leșinat și plin de sânge
dormea lângă pubela de gunoi cu pantofii sub cap.
Câte crime nu am vrut să fac
dar biciul acela nu m-a lăsat,
viața asta e un taxi
în care toți se cacă!

 

Nemira

Autorul

Cătălin Cudalbu

Cătălin Cudalbu

Am început să scriu doar în momentul când am uitat vorbirea frunzelor. Era o toamnă de argint sau o iarnă de soare în jurul meu. Sper că nu am ajuns prea târziu în acest ocolitor rai.

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017