Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Printre stele verzi

 

O bună prietenă m-a invitat să scriu o proză scurtă. Pare o chestie simplă, dar….Poezia nu este proză, nici dacă lipești versurile între ele. O proză lungă devine roman și dacă nu are un subiect tare, ești pierdut. Viața este , de fapt , o proză scurtă, cine se încumetă să-și îndese geamantul cu amintiri într-un spațiu irespirabil? Iar să scrii ceva anecdotic, cu Ionescu care s-a certat cu Popescu, fie o poveste cu un divorț sau cu alte întâmplări mai puțin neplăcute mi se pare cam insipid, milioane de proze de acest fel au umplut jurnalele și volumașele. Atunci ? Se spune că un împărat a decis să scape de toate femeile din domeniile sale și le-a pus, una câte una să-i spună o poveste, seară de seară. Dacă povestea nu era interesantă, dimineața capul bietei povestitoare era proțăpit într-o țeapă cu vârful în sus. Una dintre fecioarele împărăției i-a spus povestea cu Purimul. Vai ce i-a plăcut împăratului. Primo – Esthera s-a dezbrăcat așa cum a născut-o mama ei și i-a spus o întreagă istorie, cu Haman cel rău și mincinos, era chiar vizirul împăratului, care fura, viola, ce nu făcea. Harș, în aceeași noapte Haman rămase fără cap. It is so happiful, why do not understand it? Au întrebat curtenii care tremurau ca varga. Nimeni nu a înțeles nimic pentru că numai fecioara vorbea englezește. Împăratul simțea deja o atracție pentru tânăra povestitoare. A doua noapte începu așa. Cică trăia un roșcovan care mânca iarbă și nu avea urechi. Nu avea gură, doar pentru mâncat. Nici picioare nu avea. A plecat într-o călătorie lungă și nu s-a mai întors. Împăratul adormise. Fecioara s-a speriat că sfârțitul ei era iminent. Când s-a trezit împăratul i-a spus că a visat o mie și una de vise. Fecioara l-a rugat să i le spună. Astfel au ajuns la a treia noapte. Era unul Oprea care s-a ghiftuit cu mazăre pisată și a murit. Prietenul lui, de emoție, a murit și el. Soția acestuia a căzut, de mirare, de pe dulap și s-a sfârșit și viața ei. Lumea se cam speriase. Un duh rău? Bunica a băut o sticlă de rachiu și abia a scăpat cu viața. Noroc că avea un nepot care a moștenit un milion de coroane. În a patra noapte era vorba despre niște gură-cască, filosofi de altfel, care cădeau de pe oricare pod pe care treceau. Împăratul s-a plictisit și i-a propus fecioarei să-i dăruiască virginitatea. S-au certat până dimineața și nimic nu s-a săvârșit. Într-o seară doi bețivi s-au luat la ceartă ce cifră urmează după șapte. Unul a scos un pistol și a tras șapte gloanțe. Al optulea lipsea. S-a termina tragic. Cu un cuțit. În următoarea noaptea doi funcționari plicrtisiți de slujbele lor s-au angajat în fața primarelui să prindă țânțari. Cel care a prins mai mulți a fost trimis la pușcărie pentru fraudă. Un prinț foarte înfumurat a zărit într-o zi un țăran care îi făcea semne cu pumnul. A chemat gărzile și a cerut ca țăranul să fie decapitat. Dar în locul fiecărui cap căzut creștea altul. Mare mirare pe capul prințului. Gărzile au încercat să-l decapiteze pe prinț. Capul prințului căzu fără o vorbă. Pe o iarnă geroasă un tâmplar a alunecat și s-a lovit la nas. S-a dus la farmacie, i-au lipit un plasture, dar omul, cum a ieșit a mai căzut o dată. A revenit, i-au mai pus alt plasture. Povestea s-a repetat de câteva ori. În fine, a ajuns acasă, dar erea de nerecunoscut. Rudele au chemat poliția și tâmplarul a ajuns la închisoare pentru fals și uz de fals. Un fost lucrător la circ s-a decis într-o zi să intre într-un cufăr, s-l încuie pe dinafară ( cum?) și sî vadî ce se întâmplă. Va vaea loc o luptă, gândi omul, viața sai moartea? Respira tot mai anevoios. Începuse să viseze. Se trezi într-o cameră luminoasă îl durea ceafa, salvatorul nu era nicăieri. Cufărul dispăruse. Astfel viața a învins moartea. Un amic al meu, spuse împăratul, cîzu într-o noapte din pat. Se culcă la loc, iar căzu pe podea. Se decise să doarmă pe podea. A fost ucis de șobolani. În noaptea următoare am urmărit bătaia dintre doi bețivi, din care unul avea o proteză dentară foarte dură cu care lovea nemilos pe fost său prieten. Povestea s-a terminat tragic – proteza a străpuns creierul mic al adversarului. UN nefericit de boschetar s-a adăpostit într-o noapte între două pubele. Una era pentru plastic, alta pentru metale. Dimineața nu mai erau pubelele, iar boschetarul înghețase bocnă. Primăria mai dezbate chestiunea – unde va fi depus trupul boschetarului – la plastic sau la metal.?
Pe Ion Ionescu îl durea mijlocul. Se rugă de Dumnezeu să-i treacă. Zări în colțul camerei lancia regelui Arthur. Pe loc își străpunse mijlocul. Orice durere îi trecu. Visî ci un tânăr se ruga de paznicul castelui să-l lase să urce în turnul cel mai înalt. De ce? Păi , vreau s ajung la ceruri. Paznicul , curios in fire se urcă și el. Ajunși la vârf, tânărul își făcu vânt și se făcu nevăzut. Era un înger.
Acestea nu sunt anecdote, nimeni nu râde, este cea mai scurtă proză din câte am citit eu în marii clasici. E plagiat? Nu. Asta a spus și micul Titulescu.
Un turist și-a cumpărat un salam. Salamul era furat și turistul a ajuns la închisoare. A stat cam 12 ani, după care cineva, din greșeală, l-a eliberat. De atunci el este vegetarian, visează că se spală cu săpun de găină și face ouă.
Un cal trecea singuratic pe bulevard. De plictiseală culese un trecător , îl aruncă pe șa și fugi cu el cale de zece mile. Trecătorul îl întrebă- cve ai domnule cu mine? Eu? Nimic. Te-am confundat cu Richard al III-lea.
Un om era mai scund, nu se considera jivină, nici nu era, dar colegii se legau de statura sa. Și-a ras barba și s-a înălțat cu trei centimetri. A urcat într-un autobuz și i s-a cerut bilet. Nu avea, deci a fost dat jos. Și-a cumpărat un Peugeot. După ce a călcat o sumedenie de cetățeni a fost ridicat la grad de general. I s-a pregătit și o statuie în caz de deces. Aici proza se încheie. Împăratul se îndrăgostise de Esthera lui și i-a spus – știi ce, mie să-mi spui anual povestea cu Purimul.
BORIS MARIAN MEHR

Autorul

Boris Marian-Mehr

Boris Marian-Mehr

4 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Captivant! Amuzant! Spumos text.
    Fantezia e la ea acasă 😁

  2. Bună ziua, domnule Mehr, am să vă rog să nu mai postați la titlu întreg textul, nu de altceva, dar îmi dați de lucru inutil, timpul meu este prețios. Mulțumesc.

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018