Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Privindu-i

 

cum stau
cuminți,
cu inimile cât
doi purici
gata să sară,
pe banca din
fața casei
privind
înspre capătul străzii

de acolo răsare Soarele,
ca o poartă lăsată deschisă

poate vin copii
și noi nu-i auzim
măi omule!
bate vântul
și duce vorbele departe
de urechile noastre

Privindu-i
dinspre capătul străzii
prin poarta lăsată deschisă
cum stau cuminți
așteptând
cu inimile
cât doi purici
gata să sară.

Autorul

florin golban

florin golban

Născut la 27 Aprilie 1975, la Călărași.
Am două volume de poezie publicate , ambele la Editura Coresi. Pe umărul stâng, în 2016 și Instagram în 2017.

1 Comentariu

Adăugare comentariu
  1. „… cu inimile ca doi purici…” sună aiurea într-o poezie ( se poate încerca: cu inimile zgribulite ca două păsări pe-o ramură, etc!). „…de acolo răsare Soarele,/ca o poartă lăsată deschisă (comparație total nereușită- răsare Soarele ca o poartă!!!). Finalul, voit apoteotic, mi se pare penibil(și-i tot cu purici!)….

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017