Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Rugăciune

 

Rugăciune

Din întunericul neștiinței în splendoarea Zoharului,
Din înțelepciune la umilința semnului galben sau al literei stacojii,
Ce drum, Doamne, ai ales pentru noi, oamenii Tăi?
Suntem fiii TĂI, cu toții, ne-ai pus să ne ucidem unii pe alții,
Pentru ce,Doamne? Ne-ai dat iubirea, dar ai smuls frunzișul,
Am ridicat statui marmoreene iubirii, apoi le-am sfărâmat,
Ce mult am iubit și ne-ai adus otrăvurile urii,
Suntem , oare , demni de iubire?
Precum fluturii iubirii, fericirea ne căuta,
Am adunat poeme, am adunat toate artele,
Dar cineva le arde, cineva distruge,
Unde este acel duh al distrugerii?
Stăm și ne minunăm de măreția Soarelui,
Apele însoțesc liniștea noastră,
Care este adevărata Față?
Sunt florile Răului mai puternice, mai viabile?
„ Greșelile, păcatul, zgârcenia, prostia
Ne-aruncă-n suflet zbucium și-n trupuri frământări
Și noi nutrim cu grijă blajine remușcări
Așa cum cerșetorii își cresc păducheria…
Credeam cu lacrimi sterpe că ne-am spălat de rele…
O, cititor fățarnic, tu , semenul meu , frate”
Spunea Baudelaire, prin graiul lui Philippide,
Istoria se scrie cu multe , mari păcate,
Minciuni și sfaturi proaste se-adună-n tomuri vechi,
Să ne spălăm de ele, să ne iubim ca frații,
Aceasta mi-e dorința, aici mă spovedesc.
Boris M. Marian

Autorul

Boris Marian-Mehr

Boris Marian-Mehr

Literaturitate © 2015 - 2018