Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Schimb cultural

 

 

Omul, când se apropie de frumoasa vârstă de jumătate de secol are revelații unice – cum ar fi cazarea la hostel când merge la specializare. Giumbușluc sau nu, m-am încotlonit prin zona Izvor într-o cameră cu patru paturi -câte doo suprapuse. Luni, singur. Marți au apărut două studente berlineze, una cu viitor în sociologie, celantă graphic designer, briliante, cu care am avut ce povesti până au pătruns în curte niște canotori olandezi cu narațiuni de dată mai recentă. Despre exercițiile de la Donbas mi-a povestit Olga de la Kiev, jurnalistă de politică, ce e venit să completeze formula camerei. Viața e scurtă, gustul e lung, căci Olga, singurul reper domestic rămas, a plecat dimineață la 5:30 prin Europa, câte o zi prin fiecare țară. Cum ar veni, rămăsesem me, myself and I, continuator al tezelor și antitezelor despre managementul calității și științei vieții. Așa, de unul singur se pitrocesc și se sedimentează ideile despre marile descoperiri. Azi a intrat unul sictirit, cu rucsacul mai mare decât el – amu, drept a spune, nu știam cine pe cine cară, omușteanul avea picioare lungi și subțiri ca niște pixuri și părul zburlit cum ți-i canișul la burniță. Își scoase bietul om șosetele și le plasă în adidași. De treizeci de ani nu mă mai usturase în gât. Păturile alea albastre din armată, oricum le întorceai, tot prost ieșeai, în sensul că nasul trage într-o noapte tot aerul din încăpere, vrei, nu vrei, dar dacă ești inspirat nu pui pătura până pe bărbie, că se lasă cu iritații.
– Bună ziua, Căciulă!, îi zic, amintindu-mi că nu salutase. Ce zici, te speli oleacă pe pixuri după ce identifici grămada pe care o reprezint? Ăsta, nimic. L-oi fi jicnit, îmi zic. Când mă uit pe masă, văd că are buletin de Australia. Băi, d’aia trebe oameni pricepuți la politica externă! Păi cu mârlănisme de-astea îl iau eu pe el? Și îl abordez în engleză:
– Auzi, colega, am și eu o rugăminte, dacă m-auzi la noapte că sforăi, tușește și tu mai tare să mă trezești, că și pe mine ai să m-auzi tușind, am o usturime fantastică în gât. A, și încă ceva, dacă ți se întâmplă să te mai piși pe tine, vezi că eu sunt în patul de dedesubt…ai milă, că așa s-a brodit, na, aveam o foame de n-am avut unde dormi la noapte, plus criza vârstei, important e să ne înțelegem, eu am o pregătire temeinică în materie de multiculturalism, sunt scorpion, tu ce ești? – scorpionul are multă răbdare, ai văzut filmul Pumnul Furiei? Pe la noi îi spune Pălitură Strașnică, dar hai, noapte bună de-acuma…

Autorul

Dan Pachițu

Dan Pachițu

Născut la 20.11.1967, la Iași, vasluian prin alegere. Sunt: tată și soț; un șomoiog de școli; o mână de poezii. De profesie, economist. Încă nu am publicat.

1 Comentariu

Adăugare comentariu
  1. ton șugubeț, ironie șmecheră. per total, plăcut mult.

    semnez:
    me, myself and I

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017