Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Sens tragic

 


Am contemplat cu prețul zilelor mele
asupra veșnicei tale tragedii,
lumea aceasta zdruncinată de ignoranță
e împotriva ta neștiind rezultatul final,
nu se schimbă locul tău sub cerul albastru,
nici numele tău nu dispare din apele învolburate
ce izbesc stâncile până la delir,
chiar dacă ar veni cei mai de seamă muzicanți
și ar începe să-ți cânte,
inima ta nu ar tresări nici un moment.
Tragicul lumii e lipsit de actori,
mirosul unui câmp imaginat de copil
se schimbă-n pucioasă după ce anii s-au grăbit,
ești femeie și durerea rămâne,
naști la fel ca toți muntele de urcat
în genunchi.

 

Autorul

Cătălin Cudalbu

Cătălin Cudalbu

Am început să scriu doar în momentul când am uitat vorbirea frunzelor. Era o toamnă de argint sau o iarnă de soare în jurul meu. Sper că nu am ajuns prea târziu în acest ocolitor rai.

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017