Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Sindrom

 

 

e o crimă ce mi s-a scris şi mă plâng
până ce streaşina cerului ating,
acolo e luna, muşcată
nebuna!
cum strâng tâmpla … şi simt sub plete verzi
pământul mustind,
halucinant sentiment aflat
atât de viu, ca un om pătimind!

nu mă mai mint de acum,
doare… ca o şoaptă rea!
nu

mai
recunosc
chiar de mă număr pe degete…
mă pipăie fără rost
vremea ce trece fără oprire
ca o şatră de ţigani pe la porţi

închipuite
colcăie visele nenăscute, mă dor
fără ruşine…

prunul s-a despuiat de rod
în astă toamnă…
nu are muguri,
că-l doare peste tot şopteşte,
îl cred!

pe crengi spânzuraţi
ochi de toate culorile mă despoaie
de ultima foaie
ca pe-o carte citită
de împrumut
apoi uitată de ploaie
şi gând…

… e o crimă ce mi s-a scris şi mă plâng
până ce streaşina cerului ating.

Fotografia postată de Ada Nemescu.

Autorul

Ada Nemescu

Ada Nemescu

”Simplitatea este o complexitate rezolvată” - Brâncuşi Născută în Bucureşti, respir în universul literar de mulţi ani, pe site-uri de literatură, am apărut în anotologii şi reviste literare, particip la Cenaclul literar Poeţii Cetăţii, Maraton de poezie 2016,2017, Salon de literatură Astralis, am premii la concursuri de poezie şi proză, pregătesc volume personale de poezie şi proză. Iubesc cuvintele şi pe cei ce le rostesc frumos!

3 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Aveți ce aveți cu „streșinile” ( sorții, cerului, etc.!)„ E o crimă ce mi s-a scris ( crimele nu se scriu, condamnarea la moarte, poate!), „cum strâng tâmpla și simt sub pletele verzi pământul mustind ( pletele n-au nicio treabă cu tâmpla și cu simțurile!), „colcăie visele nenăscute” ( dacă nu s-au născut n-au cum să colcăie!) și multe altele asupra cărora nu mă mai aplec, un talme-balmeș, cum ne-ați obișnuit!

  2. Imi place ideea de la care a pornit demersul liric. Sunt totusi cateva sintagme la care as renunta, dilueaza mesajul. Stiu este dificil entru autor sa renunte la unele imagini poetice ce par inedite si frumoase. Sper sa nu supar prin parerea mea. Atat de mult mi-a placut textul incat am recitit si purces eu la eliminarea celor care…nu aduceau nici un plus.

    1. Agafia, nu mă pot supăra. Ştiu, intervenţiile tale sunt obiective, iar gestul delicat. Am păcatul ăsta de adilua – cum spui, de a explica trăirile. E un text mai vechi, voi încerca o variant revizuită.
      Mulţumiri, revin pe text.

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018