Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

singurătate

 
nu ies adesea din temniță
diminețile reci le petrec
sub toamna ce-mi acoperă umerii
bucuros ascult vântul prin crengi
întorcăndu-mă din noapte sunt cuvios
cu oglinda în care-mi caut cuvintele
plecate cu un ceas mai devreme
să-și facă toaleta în băile publice
din noapte împrumut uitarea
uit să fiu bun cu frunzele
se repetă jocul în care las arvună
lacrimile
către prânz întorc limbile ceasului
să răpesc orele petrecute cu mine
afară nu întotdeauna plouă
uneori soarele mușcă din toamnă
ca dintr-un măr

 

Autorul

Cristian Ovidiu Dinica

Cristian Ovidiu Dinica

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018