Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

știți mă voi toate astea

 

mă sculam de la patru

cu ochii lipiți făceam cafeaua

în timp ce cu cealaltă mână

îmi trăgeam hainele pe mine

te ciupeam de obraji

hai că pierdem trenul

mai leneveai câteva clipe

urmărindu-mi umbrele pe pereți

 

Dumnezeu știe ce puneam la pachet

într-o goană care nu se mai termina

îți creștea barba mă uitam la

ceas cam de câte ori clipeam

radioul nu se mai oprea din imnuri

plecam cu imnurile în sânge

orașul o ținea tot într-un imn

 

un tren de oameni tot atâtea vieți

ne legăna în gânduri negre

lăsam în urmă puținul care era al nostru

diminețile acelea fără timp de îmbrățișări

nu știam cum arată nici măcar o zi din câte

ne întorceam noaptea cu același tren

cu aceiași navetiști cu aceleași neliniști

 

ajungeam epuizată

aruncam totul în silă în vreme ce tu

ațipeai în canapea așa îmbrăcat

lângă radioul cu imnuri

imnuri de zi imnuri de muncă imnuri de

noapte din nou fără lumină

orbecăiam la lumânare

cine mai știe câte lumânări voi fi ars

spre întunericul absolut

 

adormeam târziu pe bătăile inimii tale

cu grija că nu pot risca să pierd

trenul de mâine

 

(Qpoem, 8 iulie 2017)

libris.ro

Autorul

konku2015

konku2015

Organizator Concurs de poezie noiembrie-decembrie "literaturitate.ro", ediția I - 2015 și ediția a II-a - 2016.

2 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Foarte frumos poemul, aduceri aminte, oarecum comune.I
    /imnuri de zi imnuri de muncă imnuri de

    noapte din nou fără lumină

    orbecăiam la lumânare/

    Creativă, implicată, dăruindu-ne nouă…

    1. mulțumesc mult, Ana, mă bucură revenirea ta pe acest site. sperăm să o faci mai des :).

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017