Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Számlap (Cadran, în traducere de F. Attila Balázs) Andreea Maftei

 

Számlap (Cadran, în traducere de F. Attila Balázs)

Andreea Maftei

Ne feszítsd hangomat az árnyékodra!

Úgy teszek, mintha jól lennék, ahogy a kerék forog

szüntelenül … tizenkét arc,

tizenkét maszkkal. A hajtás alatt a fény megtörik

körülrajzolja alakod

furcsa heveder.

Nem tudtam, hogy

a levegő átveszi a lélek színét.

A tojás az tojás. A színe nem fehér,

mégis

mindig a tökéletességet láttam benne.

Ráhangoltam a lelkemet, hogy letudjam festeni

a meleg eget.

Sárkányokat eregetnék,

hogy felemeljék álmomat,

és folytatnám … a lélek magasságában.

Nem azért hogy kitűnjek. Csak egy egyszerű lélegzetért.

A szememet adnám kárpótlásként.

*

Hogy magasan hordjam homlokom

szememet behunyva tartom

mint a meleg gömböket.

A te csended a versemet mondja.

Aztán a komoly hang: “Nem, ez egy kicsit több.”

Egyetlen hang befogja tölteni a napot,

és további huszonnégy óra …

Elveszi álmomat … elhallgatok.

*

Kint havazik.

Az ágyra. A szememre,

Az autóból a hold elveszíti körvonalát.

Miért mennék el? Minden gondolat

hív. Lejegyzem a hangokat.

Felborulok.

A másik asztalon Balzac,

Zola

és Dosztojevszkij. Más hangok között.

A vér fütyül.

Milyen volt a kis herceg rajza?

—————————————–

A doboz négy oldala újra fogalmazza

a gondolat gondolatát. Fej vagy írás?

Az első közlekedési lámpától az utolsó villamosig

elhagyható,

a tű gyorsan halad.

Ilyen kicsi ez a bolygó?

*

Egy fára feszíted árnyékomat.

A hangot,

az árnyékodra, az időmet ringatja –

láthatatlan szál. A gyökérben.

Halántékom forrón ömlik,

tenyeredbe.

(Balázs F. Attila fordítása)

 

Cadran

Nu-mi răstigni vocea de umbra ta…
Mă prefac că mi-e bine, cum roata se învârtește
neîncetat… douăsprezece fațete, cu alte
douăsprezece măști. Sub fald, lumina bate mai
slab, îți conturează
umbra,
un atelaj aproape ciudat.
Nu știam că
aerul prinde culoare după trebuința sufletului.
Oul e ou. Culoarea sa nu e albul,
oricum,
am văzut mereu perfecțiunea într-însul.
Şi-atât mi-am lungit sufletul, să pot picta
cerul cald.

Aş înălța zmeie,
să îmi ridice, de umeri, visul
şi aş continua…în toată înălțimea sufletului.
Nu înspre a discerne. Doar pentru un simplu respir.
Mi-aş lăsa drept răsplată ochii.
*
Ca să îmi port fruntea înaltă, ochii mi-i țin
închiși
ca nişte sfere calde.

Tăcerea ta îmi rostește poemul.
Apoi vocea gravă: “Nu! E ceva mai mult.”
O singură vocală va aglomera ziua,
şi alte douăzeci şi patru de ceasuri…
Îmi iau visul…tac.
*
Afară ninge.
S-a așternut pe cearșaf. Pe ochii mei,
Din mașină, luna îşi pierde conturul.
De ce-aş pleca? Toate gândurile
mă strigă. Le scrijelesc sunetul.
Răsturnat.

Pe celălalt birou, un Balzac,
Zola,
apoi Dostoievski. Între alte sunete.
Sângele șuieră.
Cum era desenul Micului prinț?
—————————————–
Patru laturi ale cutiei reformează
ideea unei cugetări. Cap ori pajură?

De la primul semafor, până la ultimul tramvai
omis,
acul demarează viața-n viteză.
Atât de mică să fie această planetă?
*
Îmi răstignești vocea de un copac.
Viața,
de umbra sa, îmi leagănă timpul –

fir invizibil. La rădăcină.
tâmplele mele se varsă calde,
prin palma ta.

Autorul

Andreea Maftei

Andreea Maftei

Am urmat Facultatea de Litere a Universității "Al.I.Cuza" din Iaşi. Actualmente, profesor de limba şi literatura română. Public poezie în mod frecvent pe site-ul Qpoem. Am publicat în revistele "Literadura", " Banchetul", "Cetatea culturală", "Parnas XXI". Premiul revistei "Literadura"(concurs Konku 2016) pt. poemul "Chihlimbar" mi-a revenit mie. Pagina de autor: andreeamdm.wordpress.com

5 Comentarii

Adăugare comentariu
  1. Andreea, trebuie să pui dedesubt și varianta românească.

    Mulțumesc și aici și mereu domnului Balázs F. Attila, poet, traducător, editor, care ne onorează cu prezența și dăruirea dumnealui în concursul literaturitate.ro!

    1. Mă gândeam că este postat într-un text anterior.

      Mulțumesc.

      1. de acord, dar aici are vizibilitate sporită fiindcă se află unul sub altul.

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2018