Literaturitate

stare de literatură, stare de artă...

Tic-tac

 

Tic-tac, iar secunda

Şi ceasul bătrân

În mine se-afundă

Cu foc şi cu fum

 

Privesc către scaun

Să văd iar privirea

Ce-o caută ochiu-mi

Şi gândul, simţirea

 

Cu patimă dulce

Şi gura uscată

O aştept să se culce

Pe mâna mea caldă

 

Târziu, nu-i prea tare

Răbdarea mi-e mică

Tic-tac-ul nu are

Zăbavnică clipă

 

Trag pixul pe albul,

Cu dungi colorate

Dau vina pe timpul

Ce n-are cetate

 

E linişte-acum,

Doar pixul cel negru

Mai zgârie foaia

Nebun dar integru

 

M-adun din silabe

Şi litere multe

Ştiind că tic-tac-ul

De mine o să asculte

 

Căci vine momentul

De linişte blândă

Când glasul ei dulce

Fiinţa mi-o alină

Autorul

Mihai Stefanica

Mihai Stefanica

Am inceput sa cochetez cu poezia inca din adolescenta,am castigat premiul national “Dor de Eminescu” insa debutul ca si poet l-am avut in 2014 cand am reusit sa public primul meu volum de poezii, “Se duc anii…”.
Am ales sa sculptez slovele in poezii clasice care sa readuca culoarea timpurilor in arta ce ne gadila tuturor sufletele.
A scrie poezie inseamnă a picura din inimi esenta si a o impodobi cu magie.

1 Comentariu

Adăugare comentariu
  1. textul nu are o rimă perfectă și aș începe cu prima strofă:

    Tic-tac iar secunda

    Şi ceasul bătrân

    În mine se-afundă

    Cu foc şi cu fum

    eu aș fi zis:

    Tic-tac o secundă

    Iar, ceasul bătrân

    În mine se-afundă

    Cu foc şi cu fum.

    mai sunte și altele. e bine de revizuit.

    și mai este și zgârâie, care corect este zgârie.

    singurul lucru care susține textul este ideea pe care este conceput.

Lasă un răspuns

Literaturitate © 2015 - 2017